Alergie la polen

Unele persoane au alergie la polen, ceea ce inseamna ca sistemul lor imunitar identifica gresit polenul ca fiind un invadator si reactioneaza ca atare.

Astfel, atunci cand organismul este expus la polen, el incearca sa se apere, determinand reactii alergice la nivelul cailor respiratorii si nu numai.

Afla informatii utile despre cauzele si simptomele alergiei la polen, dar si despre cele mai eficiente metode de combatere a lor!

• Ce este polenul?
• Tipuri de polen
• Cum se produce alergia?
• Cat dureaza alergia la polen?
• Alergia la polen si astmul
• Reactivitatea incrucisata
• Simptomele alergiei
• Cauzele alergiei la polen
• Diagnosticul alergiei
• Tratament alergie polen
• Metode de preventie

Polenul e una dintre principalele cauze de alergie respiratorie si conjunctivita (afectiunea ochilor).

Este produs de copaci si plante in perioada de inflorire si e eliberat pentru a fertiliza alti copaci sau plante. Particulele de polen circula mai ales prin vant, dar sunt raspandite si de pasarile ori insectele care calatoresc de la o planta la alta.

Polenul e produs in cantitati mari si, datorita vantului poate ajunge chiar si la oamenii care traiesc departe de plantele respective. Buruienile, in special ambrozia, reprezinta cea mai frecventa cauza de alergie la polen. Exista, insa, si anumite specii de copaci, precum arin, mesteacan, frasin, cedru si stejar care produc, de asemenea, polen foarte alergenic.

In mod obisnuit, polenul e inofensiv. Cu toate acestea, anumite persoane dezvolta reactii alergice, usoare ori severe. Alergia la polen poarta si denumirea de „febra fanului” sau „rinita alergica sezoniera”.

Exista diferite tipuri de polen, si anume:

• Polenul copacilor (mesteacan, alun, arin, fag, stejar). Eliberat in aer in lunile februarie-aprilie.
• Polenul gramineelor salbatice si al celor de cultura (timoftica, firuta, golomat, paius, gazon, grau, orz, ovaz, secara). Des intalnit in perioada aprilie-iunie.
• Polenul eliberat de buruieni si ierburi (ambrozie, macris, salvie, patlagina, urzica). Acesta se afla in cantitati mari in aer in perioada iulie-septembrie, dar poate tine pana in octombrie-noiembrie.

Polenul e considerat un alergen pentru anumite persoane cu sistem imunitar sensibil. Acest lucru inseamna ca, organismul considera polenul un agent daunator si il ataca. Concret, la expunerea corpului la polen, acesta elibereaza histamina si alte substante chimice cu scopul de a elimina invadatorul. Substantele eliberate de organism provoaca inflamatii ce induc diverse simptome alergice suparatoare.

Alergia la polen sau rinita alergica sezoniera este o conditie foarte des intalnita. Ea predispune oamenii la infectii sinusale mai frecvente si poate afecta starea generala de sanatate a persoanelor alergice.

Aparitia polenului in aer, cantitatea de polen eliberat de plante si durata de polenizare sunt influentate de multi factori, precum:

• temperatura aerului
• lumina soarelui
• precipitatii
• nivelul de dioxid de carbon din aer

De obicei, cantitatea polenului e mai mare in anotimpurile calde (primavara, vara si inceputul toamnei). Cu toate acestea, schimbarile climatice duc la cresterea temperaturilor si nivelurilor de dioxid de carbon din atmosfera. Acest lucru poate influenta perioada de inceput si sfarsit a sezonului de polen. De asemenea, cantitatea polenului din aer poate creste si riscul persoanelor alergice de a experimenta simptome mai severe.

Persoanele cu afectiuni respiratorii, precum astm, sunt de obicei mai sensibile la alergenul polen.

Expunerea la acest alergen poate declansa episoade de astm sau poate agrava simptomele bolii. In plus, persoanele alergice la polen sunt uneori predispuse si la alergiile la mucegai. Precipitatiile extreme si cresterea temperaturilor pot afecta calitatea aerului interior, inclusiv cresterea mucegaiului. Acest lucru poate duce la dificultati in gestionarea adecvata a astmului si agravarea afectiunilor respiratorii.

Reactivitatea incrucisata este atunci cand persoanele alergice la polen au reactii alergice si la alte substante similare. De ex:

• Medicamente din plante - echinacea, laptisor de matca, extracte de polen de albine si musetel
• Alimente - telina, miere, seminte de floarea soarelui, morcov, salata verde, pepene rosu si nuci.

Cand exista o reactivitate incrucisata, pot sa apara in cateva minute urmatoarele manifestari:

• senzatia puternica de mancarime in cavitatea bucala si la nivelul buzelor
• edem local
• dificultate la inghitire
• respiratie greoaie

Simptomele alergiei la polen se manifesta, de obicei, la nivelul mucoasei nazale si a cailor respiratorii.

Datorita eliberarii de histamina, tractul respirator se inflameaza si se irita, provocand:

• Nas curgator (secretii nazale abundente)
• Nas infundat (congestie nazala)
• Senzatie de mancarime la nas, gat si cerul gurii
• Stranut
• Tuse
• Sinusuri blocate
• Sforait

Exista semne si simptome la nivelul ochilor si urechilor. Acestea sunt:

• Mancarimea ochilor
• Ochi rosii si aposi
• Mancarime la ureche, infectii ale urechii

Unele dintre aceste simptome sunt similare cu cele ale racelii si gripei. Cu toate acestea, simptomele alergice tind sa persiste. De asemenea, simptomele variaza de la usoare si moderate pana la severe. Simptomele mai grave afecteaza activitatea zilnica a persoanei alergice si calitatea vietii sale.

In plus, alergia la polen poate cauza astmul. Simptomele astmului bronsic alergic includ urmatoarele:

• Presiune ori durere in piept
• Probleme respiratorii (dificultati de respiratie, respiratie suieratoare)
• Tuse

Nu se cunoaste de ce unele persoane sunt alergice la polen si altele nu. De obicei, studiile au aratat ca cei mai afectati sunt copiii si adultii tineri.

Simptomele alergiilor la polen tind sa se amelioreze dupa 40 de ani. Totusi, anumiti factori de risc includ:

• Mostenirea genetica. Specialistii sunt de parere ca aceasta reactie neobisnuita a sistemului imunitar se datoreaza unei predispozitii genetice.
• Expunerea la varste fragede la alergeni. Cu cat un copil e expus devreme la alergeni, cu atat exista un risc mai mare de dezvoltare a alergiilor.

Diagnosticul alergiei se stabileste de medicul alergolog dupa efectuarea unor investigatii medicale. Acestea constau in:

• Consult fizic. Medicul va urmari simptomele si va intreba pacientul cand apar acestea, cand dispar, cat dureaza etc. Dupa aceea, va face un istoric familial medical complet. Va solicita informatii despre tipurile de alergii si afectiuni respiratorii pe care le au membrii de familie. Acest lucru se intampla deoarece factorul ereditar in alergia la polen e deosebit de important.
• Teste cutanate pentru alergeni (prick-test). Cu ajutorul acestora, medicul va putea determina tipul de alergen ce provoaca alergia. De asemenea, prin aceasta metoda de diagnostic, se poate observa cat de severa e alergia. In cadrul acestei proceduri, pielea pacientului e usor zgariata sau intepata cu o solutie diluata de alergeni. Dupa 15-20 minute, la persoanele cu alergie, in zona testata vor aparea mancarimi, roseata ori umflaturi. E indicat ca testele alergologice cutanate sa se faca in afara sezonului de polen.
• Teste alergologic de sange. In cazul in care pacientul prezinta contraindicatie de realizare a testelor cutanate, se recomanda analizele de sange IgE specifice.

Tratamentul alergiei la polen include medicamente ce au capacitatea de a ameliora simptomele. Spre exemplu:

• Antihistaminice. Ele blocheaza efectele histaminei si controleaza mancarimea si stranutul pe termen lung. Pentru o eficienta ridicata, tratamentul cu antihistaminice se incepe cu cel putin 2 saptamani inainte de sezonul polenului. Discuta, insa, cu medicul care sunt cele mai bune medicamente. Unele antihistaminice creeaza efecte adverse printre care: somnolenta, schimbarea starii de spirit, stari de confuzie si ameteala.
• Tablete sau spray-uri nazale decongestionante. Acestea desfunda nasul, dar nu trateaza inflamatia cauzata de alergia la polen. De asemenea, spray-urile nu sunt recomandate mai mult de cateva zile, deoarece pot provoca probleme pe termen lung in nas. Unele comprimate provoaca tremuraturi, anxietate si probleme de somn.
• Spray-uri cu corticosteroizi intranazali. Acestea sunt administrare in cazul alergiei moderate sau severe. In functie de caz, medicul poate recomanda o combinatie de spray nazal antihistaminic si corticosteroid.
• Medicamente antiinflamatorii pentru astm. Daca alergia la polen cauzeaza simptome de astm, este foarte important sa tii afectiunea sub control. Aceste medicamente sunt antagonistii receptorilor pentru leucotriene. Leucotrienele au un rol important in procesul inflamatoriu . Antagonistii receptorilor pentru leucotriene blocheaza efectul leucotrienelor.

Cand pacientul nu raspunde pozitiv la tratamentul medicamentos sau are o sensibilitate crescuta in fata polenului, el poate apela la imunoterapia tintita. Aceasta reprezinta o metoda terapeutica care are ca scop desensibilizarea sistemului imunitar al pacientului cu alergie la polen. Imunoterapia implica expunerea repetata la doze scazute la polen, prin administrarea de injectii ori tablete sub limba. Procedura dureaza intre 3 si 5 ani.

Cea mai eficienta metoda de preventie in cazul alergiilor la polen este evitarea contactului cu alergenul.

Acest lucru nu e posibil in totalitate, insa exista anumite masuri pe care le poti lua daca esti alergic. Acestea includ:

• Stai in casa in perioadele cu niveluri ridicate de polen. Urmareste cantitatea de polen din aer in raportarile din mass-media. De obicei, dimineata nu e indicat sa efectuezi activitati in aer liber.
• Tine ferestrele inchise in casa si masina. In interior foloseste aerul conditionat si aeriseste incaperile.
• Poarta ochelari de soare cand iesi afara si evita contactul polenului cu ochii. Eventual si o masca de protectie pentru nas si gura.
• Schimba-ti hainele de afara atunci cand intri in casa. De asemenea, fa dus, deoarece particulele de polen pot ramane pe piele si par.
• Evita alimentele ce contin proteine similare cu polenul. De exemplu: banane, pepeni, dovlecei, miere, ceai de musetel. Discuta cu medicul ce alimente nu ar trebui sa consumi.

In concluzie, alergia la polen reprezinta un raspuns imun exacerbat, generat de organism la expunerea la polen.

Diagnosticul alergiei este stabilit relativ usor de un medic alergolog pe baza simptomelor si testelor speciale de alergii. Tratamentul nu vindeca alergia, dar are ca scop ameliorarea simptomelor si evitarea complicatiilor.

Fii atent la orice semne ce pot indica alergie la polen si discuta cu medicul optiunile de tratament.